Îi tremurau pe pleoape lacrimi dulci
când şuiera de prea multă căldură,
în ochii lui puteai să te-nfierbânţi
şi să te pierzi ca într-o apertură.
Poveştile-i de duhuri bântuite,
în cercul unei mese aşteptând
să toarne-n ceşti licori nepreţuite,
ţi le şoptea dincolo de cuvânt.
Îi tremurau pe barbă, înroşite
de-atâtea inimi, tandru mângâiate,
săruturi cu arome unduite
ce-ţi aminteau dorinţi întortocheate.
Poveştile-adormite într-o cutie
de prea multă tăcere scorojită,
în aburii de ceai, o muzichie
îţi compuneau, curgând în ceaşca mică,
şi orele se-nghesuiau în clipe,
iar clipele în sorbituri de viaţă,
metamorfoza nimfei adormite
în pliculeţul agăţat de-o aţă.
Şi-l ascultai cum susură plângând
şi-ţi murmură o doină ca din nai,
despre iubiri trecute îngânând,
în veşnicia oreleor de ceai.
sursa foto: magic4walls.com
Superb! A presarat un zambet peste ziua asta de duminica! 🙂
Ce mult mă bucur că ai gustat din ceaiul meu, Claudia, si că te-ai înveselit! 🙂 🙂 🙂 Te aștept cu drag și altădată!
să ştii că mă duc să-mi fac un ceai. 😀
Sa fie cu povesti… 🙂
îţi promit, cândva, când va fi să fie… o ceaşcă de ceai cu poveşti. 🙂
Să fie precum zici! 🙂
În orele de ceai
Când tu ziceai
Că tăceai,
De fapt scriai
Întâi în gând
Un vers cu parfum de ceai,
Surâzând. 🙂
Eu ascultam şi clipe-nghesuiam
în orele tăcute departe petrecute,
iar timpul ostenit secunda şi-a oprit
să bea un ultim ceai la margine de rai.
…
cu mine şi cu tine, surâzând, C. 😉 🙂
Citind de ceaiu-ti linistitor si “infuzionat”
Gindul ma poarta la vremi incazarmate
La zeama indulcita cu zahar bromurat
Ce stavilea dorintile-mi intortocheate 😆
Rid si eu ca sa nu pling, de ciuda ca nu pot produce o poezia ca a ta 😉
Welcome, Papa! Şi La Mulţi Ani!!! 🙂 Acum că te-ai întors în ţinutul iernilor prelungite şi năzuroase, după ce te-ai însorit pentru tot anul, pune de-un ceai aromat cu poveşti de pe unde te-ai preumblat şi invită-ne la tine! Eu aduc ceainicul. 😉
De invitat, te-am invitat, dar n-ai catadicsit sa-mi accepti invitatia. Cred ca am o problema cu constantencele, desi istoria ar spune: “ba dimpotriva” 😆
In ceainicul cel vechi de-alama
Cu ganduri razletite ce te cheama
Sa-i spui povesti si soapte-n versuri,
Sa ti-l amesteci in a tale rosturi
Stau necuprinse astre si planete
Ce iti prezic destinul printre piruete.
Gânduri frumoase, gânduri de bine
şi-o ceaşcă de ceai savurată cu tine
îmi las-o aromă şoptită în versuri,
o magie-nvelită în tainice sensuri. 🙂
M-am înmuiat în aburul trecutelor iubiri.
Eu le-am trăit, tu mi le-ai povestit…
Că ai ştiut ce-a fost să nu te miri!
Ceainicul are un secret nebănuit.
Ţi l-a şoptit, ţi l-a şoptit,
acel secret nebănuit?
În ceaşca mic-ai savurat
o amintire, şi-ai plecat… 🙂