Îi tremurau pe pleoape lacrimi dulci
când şuiera de prea multă căldură,
în ochii lui puteai să te-nfierbânţi
şi să te pierzi ca într-o apertură.
Poveştile-i de duhuri bântuite,
în cercul unei mese aşteptând
să toarne-n ceşti licori nepreţuite,
ţi le şoptea dincolo de cuvânt.
Îi tremurau pe barbă, înroşite
de-atâtea inimi, tandru mângâiate,
săruturi cu arome unduite
ce-ţi aminteau dorinţi întortocheate.
Poveştile-adormite într-o cutie
de prea multă tăcere scorojită,
în aburii de ceai, o muzichie
îţi compuneau, curgând în ceaşca mică,
şi orele se-nghesuiau în clipe,
iar clipele în sorbituri de viaţă,
metamorfoza nimfei adormite
în pliculeţul agăţat de-o aţă.
Şi-l ascultai cum susură plângând
şi-ţi murmură o doină ca din nai,
despre iubiri trecute îngânând,
în veşnicia oreleor de ceai.
sursa foto: magic4walls.com
Superb! A presarat un zambet peste ziua asta de duminica!
Ce mult mă bucur că ai gustat din ceaiul meu, Claudia, si că te-ai înveselit!
Te aștept cu drag și altădată!
să ştii că mă duc să-mi fac un ceai.
Sa fie cu povesti…
îţi promit, cândva, când va fi să fie… o ceaşcă de ceai cu poveşti.
Să fie precum zici!
În orele de ceai
Când tu ziceai
Că tăceai,
De fapt scriai
Întâi în gând
Un vers cu parfum de ceai,
Surâzând.
Eu ascultam şi clipe-nghesuiam
în orele tăcute departe petrecute,
iar timpul ostenit secunda şi-a oprit
să bea un ultim ceai la margine de rai.
…
cu mine şi cu tine, surâzând, C.
Citind de ceaiu-ti linistitor si “infuzionat”
Gindul ma poarta la vremi incazarmate
La zeama indulcita cu zahar bromurat
Ce stavilea dorintile-mi intortocheate
Rid si eu ca sa nu pling, de ciuda ca nu pot produce o poezia ca a ta
Welcome, Papa! Şi La Mulţi Ani!!!
Acum că te-ai întors în ţinutul iernilor prelungite şi năzuroase, după ce te-ai însorit pentru tot anul, pune de-un ceai aromat cu poveşti de pe unde te-ai preumblat şi invită-ne la tine! Eu aduc ceainicul. 
De invitat, te-am invitat, dar n-ai catadicsit sa-mi accepti invitatia. Cred ca am o problema cu constantencele, desi istoria ar spune: “ba dimpotriva”
In ceainicul cel vechi de-alama
Cu ganduri razletite ce te cheama
Sa-i spui povesti si soapte-n versuri,
Sa ti-l amesteci in a tale rosturi
Stau necuprinse astre si planete
Ce iti prezic destinul printre piruete.
Gânduri frumoase, gânduri de bine
şi-o ceaşcă de ceai savurată cu tine
îmi las-o aromă şoptită în versuri,
o magie-nvelită în tainice sensuri.
M-am înmuiat în aburul trecutelor iubiri.
Eu le-am trăit, tu mi le-ai povestit…
Că ai ştiut ce-a fost să nu te miri!
Ceainicul are un secret nebănuit.
Ţi l-a şoptit, ţi l-a şoptit,
acel secret nebănuit?
În ceaşca mic-ai savurat
o amintire, şi-ai plecat…