E linişte în seara din urmă,
o linişte ce mă linge şi-mi scurmă
în vintre, cu unghii înroşite cu lac.
În nopţile albe de lună,
amorul îmi duhneşte a turmă.
Doar taci, şi prefă-te că-ţi plac.
Lumina e o gaură neagră,
mă soarbe în ea şi mă leagă,
o prind şi o tai c-un briceag.
Durerea mă îndeamnă la ură,
durerea mă vrea şi mă fură,
iubirea e un fals bivuac.
Şi sunt lângă tine ruptură,
în nopţile albe, sulfură
şi rană deschisă-n copac.
Şi sunt cel dar nu de pe urmă,
un blitz ce se-aprinde-n nocturnă,
în nopţile tale, pribeag.
Hai, vino în seara din urmă,
şi-n linişte, noaptea îmi scurmă
cu unghii înroşite cu lac.
sursa foto: pinterest.com
alb incandescent?
chiar dureros…
curios, eu simt cu totul altceva decât durere…
şi dacă tot se poartă darul muzical, un pic de roz dau la schimbul unui zâmbet pe seară…
Intrind aici, credeam c-am dat de vreun atelier de poezie. Cind colo, vad ca-i ditai fabrica. Ce nu vad, e cel pe care-l urmarisem.
Anowen, unde esti camiloiule? Dai si fugi?
Referitor la noptile-ti scurmate, desi albe, sunt singeriu de incitante.
Şi la ce te incită, PAPAGIGLI? Dă-ne şi nouă un indiciu, ceva…
Indicii-ti trebuiesc? Bine, fie, daca insisti,
uite unul “ceva” mai mult decit explicit
http://v2valmont.wordpress.com/2009/09/08/lirismul-actului-sexual/
Cand doar a marii valuri stramte o imbraca,
Si isi doreste noaptea alba fie fara luna,
Atunci alege versul sau sa nu mai taca,
Miscandu-i buzele in rosu de capsuna.
El ar dori să-i fie clar de lună
iar ea, în suflet construieşte rugul,
el o văpaie-i cere ca arvună
iar ea, într-o văpaie-şi arde trupul.
http://youtu.be/4Tr0otuiQuU
În nopţile albe un cânec răsună,
chitara plânge albastru din strună,
o voce îţi murmură despre-o gură ce minte
şi despre unghii sângeriu înroşite.
Nu mai aud ce spune gura care minte
când unghiile mi se-nfig în carne
şi îmi împroaşcă sânge pe cuvinte,
iubirea muge şi îmi pune coarne…
Lumina tăiată cu briceagul
poate fi o rază de lună
sau poate un gând
ce-ți învăluie sufletul.
Foarte interesantă abordarea textului
Mister, noapte și unghii înroșite cu lac…
Mulțumesc, CLAUDIA. Întotdeauna am considerat incitante unghiile nu prea lungi și înroșite cu lac.
Mie mi se par mai incitante degetele de la picioare, cu conditia sa fie pedichiurate si aranjate dupa marime, ca naiul lu’ Zamfir
De fapt, la astefel de degete, nici slabanoage, dar nici caltabosi, cred c-as putea sa si cint 
Uite ceva mai delicat, dar incitant, in acelasi timp
http://v2valmont.wordpress.com/2009/03/28/zburatorul/
Vibrante versuri ai scris, Papa. M-au inspirat, să ştii. O să vezi.
papa
bai, daca sufli-n degete nu ies sunete ca la nai. nici intre ele nu cred ca-i diferit. doar intre degetele mari se schimba situatia.
bun-venit varfului senzual al liricii papale.
Nu e, coane, vorba de cintat, ca nu de cintat iti arde cind te trezesti cu ele-n preajma umerilor
Metaforic vorbind, poate fi considerat ca un cint patimas 
Bai, apropos de “venit”, cum trebuie sa ma adresez, ca sa nu trezesc falsa banuiala ca l-as ignora pe unul dintre voi? S-o ard la a doua plural? Ce ma sfatuiesti?
iar ma tragi de picior.
Scurm nopțile toate
Cu degete nelinișite, grăbite
Dând deoparte
Frunziș de vise risipite
Printre tanagrele triste, ciobite.
Găsesc o lume nouă,
Neștiută, tăcută,
Un tărâm întors pe dos
Cu pământul deasupra
și cerul în jos.
In lumea asta
Tu scrii atât de frumos!
E o lume tăcută şi veche,
în care noi suntem prea vii
şi-atât de aproape pereche,
când eu te citesc şi tu-mi scrii,
iar eu scriu apoi, pentru tine,
când lumea se-ntoarce pe dos,
în rând, o iubire îmi vine,
şi-n lume e-atât de frumos.
… mulțumesc, MAYA-MARIA. Ești minunată!
Am observat ceva foarte interesant, apetisant si “caniculant”
Si daca se poarta, hop si eu
De cite ori intru pe postul asta, tipeza din imagine, cea cu unghiile, se uita la mine, intr-un fel aparte, devorator. Credeti c-as avea vreo sansa?
Nascuta ca Venus din spuma
Craiasa din vise, tu Zee
Pe tarmuri scaldate de Luna
Inunzi in ritm de maree
Iubirea ce vintrele-mi scurma
Ah Doamne, cit esti de buna
Lasciv tirind prin nisip,
goliciunea-ti nebuna!
Putea fi chiar mai rau daca o bagam si p-aia cu linsul. Trebuia probabil sa-ti pui vreo trei buline rosi la blog
Nu contează ce te inspiră, P, important şi minunat e că te face să scrii. Incitant.