E linişte în seara din urmă,
o linişte ce mă linge şi-mi scurmă
în vintre, cu unghii înroşite cu lac.
În nopţile albe de lună,
amorul îmi duhneşte a turmă.
Doar taci, şi prefă-te că-ţi plac.
Lumina e o gaură neagră,
mă soarbe în ea şi mă leagă,
o prind şi o tai c-un briceag.
Durerea mă îndeamnă la ură,
durerea mă vrea şi mă fură,
iubirea e un fals bivuac.
Şi sunt lângă tine ruptură,
în nopţile albe, sulfură
şi rană deschisă-n copac.
Şi sunt cel dar nu de pe urmă,
un blitz ce se-aprinde-n nocturnă,
în nopţile tale, pribeag.
Hai, vino în seara din urmă,
şi-n linişte, noaptea îmi scurmă
cu unghii înroşite cu lac.
sursa foto: pinterest.com
alb incandescent? 😀
chiar dureros…
curios, eu simt cu totul altceva decât durere… 🙂 şi dacă tot se poartă darul muzical, un pic de roz dau la schimbul unui zâmbet pe seară…
Intrind aici, credeam c-am dat de vreun atelier de poezie. Cind colo, vad ca-i ditai fabrica. Ce nu vad, e cel pe care-l urmarisem.
Anowen, unde esti camiloiule? Dai si fugi? 😆
Referitor la noptile-ti scurmate, desi albe, sunt singeriu de incitante. 😉
Şi la ce te incită, PAPAGIGLI? Dă-ne şi nouă un indiciu, ceva…
Indicii-ti trebuiesc? Bine, fie, daca insisti, 😆 uite unul “ceva” mai mult decit explicit
http://v2valmont.wordpress.com/2009/09/08/lirismul-actului-sexual/
Cand doar a marii valuri stramte o imbraca,
Si isi doreste noaptea alba fie fara luna,
Atunci alege versul sau sa nu mai taca,
Miscandu-i buzele in rosu de capsuna.
El ar dori să-i fie clar de lună
iar ea, în suflet construieşte rugul,
el o văpaie-i cere ca arvună
iar ea, într-o văpaie-şi arde trupul.
http://youtu.be/4Tr0otuiQuU
În nopţile albe un cânec răsună,
chitara plânge albastru din strună,
o voce îţi murmură despre-o gură ce minte
şi despre unghii sângeriu înroşite.
Nu mai aud ce spune gura care minte
când unghiile mi se-nfig în carne
şi îmi împroaşcă sânge pe cuvinte,
iubirea muge şi îmi pune coarne…
Lumina tăiată cu briceagul
poate fi o rază de lună
sau poate un gând
ce-ți învăluie sufletul.
Foarte interesantă abordarea textului
🙂 Mister, noapte și unghii înroșite cu lac…
Mulțumesc, CLAUDIA. Întotdeauna am considerat incitante unghiile nu prea lungi și înroșite cu lac. 🙂
Mie mi se par mai incitante degetele de la picioare, cu conditia sa fie pedichiurate si aranjate dupa marime, ca naiul lu’ Zamfir 😆 De fapt, la astefel de degete, nici slabanoage, dar nici caltabosi, cred c-as putea sa si cint 😉
Uite ceva mai delicat, dar incitant, in acelasi timp 😉
http://v2valmont.wordpress.com/2009/03/28/zburatorul/
Vibrante versuri ai scris, Papa. M-au inspirat, să ştii. O să vezi. 🙂
papa
bai, daca sufli-n degete nu ies sunete ca la nai. nici intre ele nu cred ca-i diferit. doar intre degetele mari se schimba situatia.
bun-venit varfului senzual al liricii papale.
Nu e, coane, vorba de cintat, ca nu de cintat iti arde cind te trezesti cu ele-n preajma umerilor 😉 Metaforic vorbind, poate fi considerat ca un cint patimas 😆
Bai, apropos de “venit”, cum trebuie sa ma adresez, ca sa nu trezesc falsa banuiala ca l-as ignora pe unul dintre voi? S-o ard la a doua plural? Ce ma sfatuiesti? 😆
iar ma tragi de picior.
Scurm nopțile toate
Cu degete nelinișite, grăbite
Dând deoparte
Frunziș de vise risipite
Printre tanagrele triste, ciobite.
Găsesc o lume nouă,
Neștiută, tăcută,
Un tărâm întors pe dos
Cu pământul deasupra
și cerul în jos.
In lumea asta
Tu scrii atât de frumos!
E o lume tăcută şi veche,
în care noi suntem prea vii
şi-atât de aproape pereche,
când eu te citesc şi tu-mi scrii,
iar eu scriu apoi, pentru tine,
când lumea se-ntoarce pe dos,
în rând, o iubire îmi vine,
şi-n lume e-atât de frumos.
… mulțumesc, MAYA-MARIA. Ești minunată! 🙂
Am observat ceva foarte interesant, apetisant si “caniculant”
De cite ori intru pe postul asta, tipeza din imagine, cea cu unghiile, se uita la mine, intr-un fel aparte, devorator. Credeti c-as avea vreo sansa? 😆 Si daca se poarta, hop si eu
Nascuta ca Venus din spuma
Craiasa din vise, tu Zee
Pe tarmuri scaldate de Luna
Inunzi in ritm de maree
Iubirea ce vintrele-mi scurma
Ah Doamne, cit esti de buna
Lasciv tirind prin nisip,
goliciunea-ti nebuna!
Putea fi chiar mai rau daca o bagam si p-aia cu linsul. Trebuia probabil sa-ti pui vreo trei buline rosi la blog 😆
Nu contează ce te inspiră, P, important şi minunat e că te face să scrii. Incitant. 🙂