Mă-ndoi în cuvântul încă fierbinte,
mă-ndoi şi mă frâng,
iar trupul mi-e rece şi inima minte
că încă mai eşti, încă sunt.
Mai sună un bucium în mine şi doare,
sună un bucium pe câmp,
dar florile-s reci când soarele moare,
iar eu nu am fluier să cant.
Mă uit după tine prin camera goală,
mă uit după tine şi râd,
că ţi-ai lăsat tinereţea la mine în poală,
iar eu ţi-am pierdut-o, uitând.
Şi plouă-n ferestre cu raze de lună,
şi plouă demult cu de ce,
că-i numai o noapte, iar eu sunt nebună
să cred că iubire ne e.
Mai cântă-mi din fluier o doină, iubite,
mai cântă-mi din nai şi rămâi,
căci nopţile-s albe şi plâng, nedoinite,
iar cântul mi-e limba dintâi.
E luna pe cer, cu ochi de rusoaică,
e luna pe cer şi eu sunt,
şi te sfâşii din mine cu colţi de lupoaică,
iar stelele cad pe pământ.
O tăcere mi-e trupul în ploaia cerească,
o tăcere rămasă din tine
şi mi-e frig, şi o inimă-ncearcă să-mi crească,
şi plouă cu stele prin mine.
O noapte-mi şopteşte prenumele tău,
o noapte mi-aduce aminte
că luna cu ochi de rusoaică sunt eu,
puştoaica ce-mparte cuvinte.
sursa foto: pinterest.com
Și plouă încet cu tăcere,
și plouă cu lacrimi și dor,
pe cerul iubirii ard stele
din suflet, fărâme, din doruri ce mor.
Şi plouă din tine spre mine
cu slove desferecate,
şi plouă din mine spre tine
fărâme de dor înviate.
Îmi lepăd umbrela ocultă
în balta din sufletul meu,
şi-alerg după ploaie desculţă,
şi-nalţ către tine un zmeu.
Ce mult îmi place dialogul în versuri! E ca un joc. Mulţumesc, MAYA-MARIA! 🙂
Tu, lună preaplină cu ochi de rusoaică,
Hrănită și astăzi la sânul zăpezii
Împarte cuvinte, sprințară puștoaică,
Croșetate pe margini cu parfum de Siberii!
Ninge la sfârşitul primăverii,
ninge cu dor negru de păcate,
ninge, moya devushka-n siberii,
ninge cu dorinţe ferecate.
E destul de rusească aroma, ce zici? 🙂
Aroma ta e pătrunzătoare ca gerul rusesc. Dar are nevoie de un agent de fixare și un plus de rusificare:
…
A wolf’s fate cannot be questioned;
And now my time is done.
The hunter to whom I’m destined
Smiled as he raised his gun
…
Şi varianta mea de traducere adaptată, pentru tine:
Şi soarta mea de lup ţi-o pun în palme,
dacă eşti vânător de iubiri
ridică-ţi cătarea şi ţinteşte în carne,
destinul ţi-e scris în priviri.
🙂
Privirea-și sfidează destinul
Nu mai e loc de trofee-iubiri.
În dansul sălbatic lupu-i sfâșie chinul
Nu mai e timp de-mpăiat amintiri.
Pe un tablou cu versuri albe incrustat,
Ma-nvart pasiv in cerc, rotind lumini,
Si-mperechez planete inegale, izolat
De visul cu paduri, cu nori si cu platani.
Si, dincolo de sticla ce ma inconjoara,
Astern un univers pe ochii-ti de rusoaica.
Dar tin captiva luna noptii-n oglinjoara,
O stea torida, aprinsa de-o pustoaica.
Stăteam în întuneric pe gândurile mele
şi nu înţelegeam
de ce lumina lunii nu se-nfrupta din ele.
Stăteam le geam
şi răsfiram, alene, scrumul de ţigară
reconstruind
castele dărâmate-odinioară,
nemaifiind.
Păstrează-mă în luna din oglindă
în noaptea mea,
când întunericului i-ar plăcea să mintă
că nu sunt acea stea.
Monocromatic las sa arda-n timp tacerea
Si umbre lungi las ca sa curga intr-un hau.
Dar am sa-mi colorez din nou privirea,
Cand luna va sa aiba iarasi chipul tau.
http://youtu.be/ZpA0l2WB86E
SOFIART :
http://youtu.be/8_8Pk7pwNUI
un singur cuvânt: SPLENDID…
Mulţumesc, sau mai bine, Merci! 🙂