În hăul dintre lumi alunec…
Doar o clipă,
aș vrea să mai rămân,
căci mi-este frică
de noaptea cu termite
ce sapă în pământ,
de ciutele rănite
ce-n agonie, plâng,
de locu-acela care-mi
va deveni mormânt.
În hăul dintre lumi alunec…
Doar o clipă
aș vrea să mai rămân,
când se ridică
zidul de spini
și negru, pământul mă-nconjoară…
Cu mâinile în cuie
mă rog întâia oară,
sunt eu, dar fară cruce,
cuvintele-mi îngheață
și nu e,
sub cerul liber, scară,
cu tine să mă urce
în cea din urmă viață.
Foto by Martin Stranka
“As vrea” sa-ti spun ca “mi-este frica” de “haul” despre care citesc, dar sper ca este doar o metafora
si atat…
Am trecut sa-ti urez un octombrie plin de culoare si senin!
O metaforă… dar o metafora a adevărului, căci singurul lucru cert din viață este sfârșitul ei.
Te pup cu drag, să ai o toamnă minunată, Suzana!