Dimineţile mele,

cu un nod de speranţă

mă agaţă de tine,

falsă stare de bine,

demodată romanţă,

cu miros de cafea

şi un rest de ţigară,

când pe ramuri e iarnă,

iară mie mi-e vară…

 

Dimineţi triviale,

sub cearşafuri ascunse,

când duhneşte a lene

dimineaţa, devreme

şi-mi miroase a tine,

a iubire ce doare

şi a alge de mare…

 

Dimineţile-s triste

şi atât de bolnave,

şi întunec-a toamnă

şi nimic nu înseamnă

când se-adună, jilave,

să-mi mai umple o ceaşcă,

să reverse-ntr-o doară,

lângă dragostea veche,

scârţâit de vioară,

cântec într-o ureche…

 

Dimineţi fără tine,

feliate senzaţii,

îmi frâng dorul de fată

şi îl vând la bucată,

dau iubirea în raţii

şi mă legă cu sfoară

într-un joc de paiaţă

şi-mi promit primăvară

niciodată în viaţă.

 

Sursa foto: pinterest.com