Miroase a mistic şi-a divin,
se lasă noaptea seculară,
mai toarnă în pahare vin
şi rupe struna de chitară…
Miroase a tăcere albă,
zăpezile se-ntorc din drum,
aşază iernile în salbă
la gâtul tău, lângă parfum.
Miroase a iubire-n tine,
pe sânul tău cresc iasomii,
scufundă-mă în unde line
când ceasurile sunt târzii,
când liniile sunt prea drepte
şi clipele se sting pe loc,
miroase-a noi şi-a secrete
îmbrăţişate lângă foc.
Miroase a eternitate
pe lângă tine, draga mea,
iar ceasul ora nu-şi mai bate
cand ochii tăi, de turturea,
ascund lumină între gene
în loc de lacrimi… Urme reci
scriu veşnicia in poeme,
pe lângă suflet, când îmi treci.
Miroase a mistic şi-a divin,
a noapte neagra, seculară,
mai toarnă în pahare vin
şi ninge-mi înc-o iarn-amară…
Miroase a singurătate
şi-a versuri preschimbate-n scrum,
arse de focul ce se zbate
doar într-o inimă, acum.
Sursa foto: pinterest.com
De ochii tai ademenit si de dorinti tăcute, ma arzi in vastul infinit, printre-ale nopții cute.
De lună binecuvântaţi, de albul ei ceresc,
sub tâmpla vremii adăstaţi, în colbul prealumesc,
oprim secunde după colţ, când timpul vrea să plece
şi ne iubim, fără de rost, în lumea asta rece.