N-am nici o vină

că te îmbeţi, iubito, cu minciuni,

că te ascunzi de noi la ani lumină,

acolo unde se mai nasc minuni

şi vremea-i lină.

*

N-am nici o vină

că, încă se mai face vară,

chiar dacă plouă cu frânturi de rimă

şi lira, în cuvinte, se-nfioară

când îmi suspină.

*

N-am nici o vină

că m-am îndrăgostit de cerul tău

înseninat pe fruntea ta divină

şi că îmi eşti mai mult decât un zeu,

Evă deplină.

*

Căci te iubesc aşa, de la distanţă,

şi vină n-am că sufletul mi-e plin

de tine, fata mea fără speranţă,

în albul lumii tale-aş vrea să vin

*

să te ridic pe culmi de curcubeie,

să te aşez din nou pe cerul meu,

să te încui acolo cu o cheie

şi să rămânem veşnici, tu şi eu.

*

N-am nici o vină

că nopţile sunt dintr-o dată scurte,

că marea, Universului se-nchină

şi-adaugă suspans altor secunde,

când luna-i plină.

*

N-am nici o vină

că te-am înlocuit cu o chitară

şi note disonante ne dezbină,

chiar dacă sună fals, e prima oară

când nu am vină.

*

Căci te iubesc demult, de la distanţă

şi vină n-am că mă îmbăt cu vin,

minciunile s-au scurs într-o romanţă

ce, cu condescendenţă, o închin

*

celei ce va veni în lipsa ta, femeie,

şi mă va ridica într-un alt cer

şi mă va aşeza pe culmi de curcubeie,

cântându-mi sotto voce, leru-i ler.

Sursa foto: pinterest.com