Mi-ar plăcea-ntr-o zi de vineri,
oricât de grea,
să-ţi fierb o ceaşcă de cafea,
şi ochii-ţi tineri
să râdă dincolo de ea,
iar într-o joi,
să-ţi pun sub pernă bileţele
cu dorul meu nebun în ele
şi, amândoi,
să căutăm minuni în stele.
*
Mi-ar plăcea, sâmbăta, să tac
în poala ta,
să cânte vântu-n cercevea
şi în cerdac
să fii a mea,
iar de duminic-ar cădea,
împiedicându-se de noi,
să încropim, aproape goi,
pe canapea,
un pas în doi.
*
Mi-ar plăcea să ne fie luni
sfânt bivuac,
c-un strop de afrodiziac
şi-alte minuni,
într-un hamac,
iar marţea, palidă şi tristă,
o simfonie de Chopin
sincronizându-se rebel
cu miercurea instrumentistă,
ce-şi poartă gamele-n joben.
*
Mi-ar plăcea-ntr-o zi de vineri,
oricât de grea,
să te întorci în lumea mea,
iar ochii-ţi tineri
s-aprindă stelele din ea
şi, amândoi,
să luăm o gură de cafea
c-un rest de început în ea
să-ntoarcem timpul înapoi,
în prima noastră zi de joi.
Sursa foto: favim.com
eram sigură că vine și continuarea și a venit! ademenitoare săptămână, da, da! mi-ar plăcea să-mi fie săptămâna-așa cu gust de tort și acadea, râzând sub vers, în palma ta.
In inimă și în gând totul e posibil, dragă Psi, mai ales că e primăvară și peste tot se înfiripă poeme… 😉