Sunt mereu fără tine,
o pasăre sunt
şi nu ştiu dacă-i bine
să cânt, să te-ascult…
Mai cade-o secundă
în clepsidra de-amor,
peste noaptea rotundă
se iernează uşor.
Sunt mereu fără tine,
o lacrimă sunt
şi nu ştiu dacă-i bine
de iubire să plâng…
Mai avem o secundă
să ne luăm rămas bun?
Este noaptea prea scurtă,
sau e capăt de drum?
Sunt mereu fără tine
o urmă de gând,
ce se-ndoaie de mine
că mai sunt pe pământ
şi nu am o secundă
să îţi las dorul meu,
o scrisoare prea lungă
despre cine-am fost eu.
Sunt mereu fără tine,
o pasăre sunt
şi nu ştiu dacă-i bine
să rămân şi să-ți cânt,
aş mai vrea o secundă
pentru noi şi-un amor,
din lumină, să curgă,
să ne-ngroape uşor…
Sursa foto: boredpanda.com
“Aș mai vrea o secundă” să mai rămân printre versurile tale! 🙂 Foarte frumos!
🙂 Mulțumesc, Adrian. Ești binevenit să ramâi cât vrei!
ma uit si-nteleg o secunda cat tine,
citesc un amor scurs incet printr-un vers,
si neg faptul ca esti prea mereu fara tine,
iar timpul il trec prin clepsidra invers.
Iar sensul e mereu către tine… 🙂