E luni
şi alb de iarnă
mi se adună în piept, doamnă,
și cai albaştri se adună
pe drumul dintre cer şi lună.
E timp
şi plin de tine
mi-e gândul, căci nu eşti cu mine
și cai sălbatici mi se-adună
pe irisul orbit de lună.
E ger
şi din lumină
cad îngeri încercaţi de vină
şi cai înaripaţi se-adună
în noi, la răsărit de lună
Mi-e dor
şi-adânc în mine,
ascund o iarnă fără tine,
şi cai îndrăgostiţi de lună
ce-n jocul morţii se adună.
Sursa foto: pictagram.info
“E luni…
E timp…
E ger…
Mi-e dor…
… adanc in mine,
.. din lumina,
… plin de tine
si alb de iarna”
Stropi din cuvintele tale amestecate un pic…
Sa nu te superi, sa ai un an plin de culori, asa cum vei vrea tu si caii tai albastri!
îți dăruiesc cu drag stropi din cuvintele mele și îți întorc din suflet toate gândurile bune, Suzana! Un An Nou Fericit! 🙂
unde-ti tii ascunsi demonii?
Hmm… Demonii mei mă ascund pe mine, nu știai?! …