Iubire, te-ai înzăpezit în mine
şi îmi colinzi încăperile goale
cu cântece de moarte care vine
din cele patru puncte cardinale.
Ţi-e gândul alb ca marea îngheţată
şi-mi picură pe suflet amintiri
cu ochii tăi îndrăgostiţi, de fată
ce-ascunde universuri în priviri.
Aş vrea să simt pe frunte unduirea
cosiţelor de vară despletite,
să le invoc, din ceruri, strălucirea,
să-mi cureţe arterele-înnegrite.

Iubire, te-ai înzăpezit în mine
şi îmi colinzi încăperile goale,
cu flori de măr şi dragoste ce vine
din cele patru puncte cardinale.
Mi-e gândul plin de spaţii nepătrunse
şi-mi năvălesc în suflet agonii
că ai cedat dorinţelor ascunse
şi te-ai topit sub razele târzii.
Aş vrea să curgi prin mine ca o lavă
şi să mă ardă focul tău impur,
să ascultăm din simfonia slavă
doar plânsetul oboiului obscur.

Iubire, te-ai înzăpezit în mine
şi-ai să mă-ngheţi de tot în noaptea asta,
sfinţeşte-mă cu sufletul din tine,
colindă-mă, să-ntorci din drum năpasta.
Mi-s ochii obosiţi de-atâta noapte
şi-mi cad în braţe-n loc de stele, nori,
încerc să te descopăr printre şoapte
şi fâlfăit de îngeri păzitori.
Aş vrea, din ceruri, să răsară soare,
să îi mai simt căldura înc-o dată,
să mângâie pământu-albastra mare,
să ia cu ea doi oameni de zăpadă.

Sursa foto: pinterest.com

Copyright secured by Digiprove © 2015All Rights Reserved