Am să-ţi sorb din palme
picături de-absint,
când pe cer adoarme
luna de argint.
Albe ploi de vină,
lumânări din ceară,
vor scălda-n lumină
nopţile de vară.
Ai să-mi ieşi în cale
tremurând de frică,
înspumată-n mare,
dama mea de pică…
Negru se va frânge
spaţiul dintre noi,
chitara va plânge
pentru amândoi.
Şi-ai să laşi în mine
dincolo de timp:
uitarea de sine,
un alt anotimp,
dorul în cascade
din ochii de fată,
ploaia care cade
o singură dată…
Şi-am s-adun o clipă
din clepsidra spartă,
zborul din aripă,
norul fără ceartă,
să le-aşez în gândul
schiţat de condei,
să sărut pământul
de sub paşii tăi.
Sursa foto: pinterest.com
http://youtu.be/VpOGOGrkhnU
Ellos me quieren mirar
Pero si tu no los dejas
Pero si tu no los dejas
Ni siquiera parpadear. 😉
tocas la guitarra como un mariachi 😀
Long time no see! Bine ai revenit, Papa! Always happy to talk to you! 🙂