O piatră ca o inimă
roşu îmi bate în piept,
o jumătate de lacrimă
cu capul în nori mai aştept,
nu pot să fiu pentru tine
decât un poet desuet,
căci piatra aceasta îmi ţine
pe loc bătaia din piept.
O piatră ca un dor
gri mă apasă pe piept
şi stelele strigă în cor
cu mine, când ploaia aştept,
nu pot să fiu pentru tine
decât un amant desuet,
căci piatra aceasta îmi ţine
pe loc bătaia din piept.
O piatră ca un viers
albastru îmi susură-n piept,
ca timpul în revers,
pe strune îmi cere s-aştept
şi nu pot să fiu pentru tine
decât un scripcar desuet,
căci piatra aceasta îmi ţine
pe loc bătaia din piept.
O piatră ca un suflet
iubito, îmi şovăi în piept,
rosteşte un descântec
când drumul îmi cere să plec,
acum nu mai e pentru mine
decât un trecut desuet,
căci piatra aceasta îmi ţine
pe loc bătaia din piept.
O piatră mai rămâne
abisul să-mi pună pe piept
când soarele apune,
iar eu lângă mare te-aştept,
dar nu pot să fiu pentru tine
decât un tablou desuet,
căci piatra aceasta îmi ţine
pe loc bătaia din piept.
sursa foto: pinterest.com
piatra-piatra lasa-ma sa cer
sa te arunc in mare
si sa-mi zgandari placerea
unde-n valuri sa-mi cutreieri
prin clipirile zilei de far
sa m-apropii fara durere
de calea in care tacere
sinonima-i cu linistea
zi si saptamana faine si tie scriicioaso/scriiciosule litoral!
Mulțumesc, Adi! Numai zile faine s-avem toți de-acum încolo. Și cu mult soare!!! 😉
Mi-e drag să vin pe la tine
În vers muzica s-o găsesc,
Căci versul acesta îmi ţine
Pe loc bătaia din piept… 🙂
😆 😆 😆
Foarte frumos, m-a incantat… piatra asta simtitoare!
Multumesc, Cita. 🙂