Te-aud cum te mişti printre clipe
şi timpul mă doare profund,
dantele de stări insipide
ţi-acoperă sânul rotund.
Nu ştiu dacă-i vântul de vină
sau ploaia ce cade plângând,
dar simt că mi-e frig şi mi-e silă
de ochii tăi trişti care râd.
Aş vrea să te simt mai aproape,
în palme obrajii să-ţi ard
şi focul să-l las să-ţi adape
dorinţa din ochii de jad,
să simt cum respiri lângă mine,
cu mine, prin mine pulsând,
săruturi flămânde să-ncline
iubirea către pământ.
Te-aud cum te mişti printre clipe,
târând după tine o ceaţă,
dantele de stări insipide
ce-mbracă iubirea în gheaţă.
Nu ştiu dacă-i ploaia de vină
sau dorul ce moare gemând,
dar palmele-s reci şi mi-e silă
de buzele roşii ce râd.
Aş vrea să îmi fii mai aproape,
în suflet văpaie să-ţi ard,
dorinţe albastre ne-ngroape
adânc, în amorul bastard,
să simt cum te naşti lângă mine,
cu mine, prin mine pulsând,
amant să îţi fiu în neştire
iubindu-te cast în cuvânt.
sursa foto: zazzle.co.nz
Dantele de vorbă rămasă, in mintea-mi ce-ţi poartă un dor,
Imi spune ca lumea-i frumoasă de-mi prinzi cuvinte de amor
Pe pagini ce se vor fluturate, dar reci că nu esti şi nu vii,
Dantelă de gand bun şi soapte-ţi trimit să te-adun, să revii.
Ştiu că s-au deşirat dantele
şi paginile s-au albit,
cuvintele s-au şters din ele
când inima ţi-am dezgolit.
Iar umbra ta ca o părere
s-a oglindit în ochii mei,
trecând prin mine o durere,
lăsându-te pe tine-n ei.
…