E încă iubire şi încă ceva,
sunt doar o umbră din ora ta,
m-agăţ de o clipă ce ar mai vrea
să-ngheţe timpul.
E încă noapte aici, la mine,
şi trec secunde fugind înspre tine,
m-agăţ de ele sperând să încline
în grabă, timpul.
E încă vreme în ora mea,
şase minute mai bântuie-n ea,
le-aş da pe-o iubire de mucava
să-mi umple timpul.
Sunt şase trecute prin mine,
şase măsuri foarte fine,
le-aş bate tic-tacul în rime,
de-ar râde timpul.
E încă-nainte de moarte
şi dorul de tine mă-mparte
în şase secunde drogate
ce-mbată timpul.
Sunt şase fărâme din mine,
trecute prin furci caudine
ce tind să se-ntoarcă la tine
atât cât e timpul.
sursa foto: allegroclocks.com
Am urmat bătaia orei şase ca să pot măsura timpul in gânduri...
Lejeritatea, naturaleţea şi muzicalitatea versurilor tale, mă încântă mereu. Revin cu drag pe această pagina… 🙂
Ei bine, te voi întâmpina cu drag și sper să gasești mereu câte ceva de citit pe aici. 🙂
Mi-a plăcut mult! Și da, iubirea e un drog puternic.
Puternic pentru noi, muritorii, dar se pare că nu destul de puternic pentru a încetini timpul… Mă bucur că ți-a plăcut, Claudia. 🙂