Fantome negre, fără puls vital,
într-un echipament al neuitării,
se-agaţă de pereţi, congenital,
semnând petiţii contra învierii.
Sistemul scorojit cu decadenţă,
pe Insula Tăcerii le adună,
să le trateze în convalescenţă
cu artificii de gândire nulă.
Fantome gri, cu pletele cărunte
şi obosite de incertitudini,
pulover împletesc din amănunte
şi vise înghiţite de preludii.
Golite de urgenţa iminentă
sunt puse ca şampania la gheaţă,
dorinţa de iubire permanentă
făcându-le să vadă totu-n ceaţă.
Şi trec printre zăpezi necontrolate
pe sanie, ca printr-un alb spital,
fantomele cu inimi sfărâmate,
născute dintr-un act suicidal.
Fantome ale acestei duzini de cuvinte bântuie şi alte spitale aici.
sursa foto: pinterest.com
Biete fantome, nimic din ce le înconjoară nu e al lor, a fost cândva, ele nu mai au spaimă de singurătate, nu mai au dorinţe care să le pătrundă adânc în carne, nu mai aşteaptă tremurând şi încordat, nu mai trăiesc iubiri stupide, nu îşi mai amintesc întrebări întorcătoare, nu mai trăiesc răniri inutile, dar eu ştiu că aşteaptă, aşteaptă să vină dragostea şi să le învie din nou.
Biete fantome singure şi reci,
le simt cum îmi respiră pe sub piele,
aş vrea să trec prin tine ca prin ele
şi calea să-ţi aţin printre poteci.
…
Şi ceva pentru oricare fantomă ce încă îşi mai aude visul…
Cred că fiecare dintre noi a fost măcar o dată această fantomă pe care ai spus-o atât de dureros. Dureros de frumos.
Și dacă noi suntem deja fantome?
Facem ce ştie cel mai bine o fantomă să facă; bântuim.
..am fost fantomă, umbra mea de ieri,
o umbra-n spirit şi-n emoţii seci;
nu e nimic acolo, e doar fum şi pier
mărunte griji ce ardeau şi-acum sunt reci.
N-am bântuit pe nimeni ca şi umbră,
mi-am bântuit doar mintea-nfierbântată
şi mi-a rămas imaginea cea sumbră:
Nu vreau fantomă să mai fiu vreodată!
La mulţi ani şi la tine acasă şi să te bântuie doar norocul şi gândul bun! Bine te-am găsit şi pe 2015.
Mulţumesc mult, Adriana! Chiar dacă noi suntem mai vechi, anul e nou nouţ, proaspăt, curat şi aducător numai de bine! La Mulţi Ani şi bine ai venit! 🙂
Iar ca să alungăm fantomele, am o idee:
http://youtu.be/Fe93CLbHjxQ
Mai pot să las şi eu ceva pentru fantomă?
..oh, ce vremuri imi vin acum in minte…
… păi, pune-le în cuvinte… 🙂
Te rasfoiesc de fiecare data cu emotie, chiar daca nu las semne.
🙂 Mă bucur mult și iți mulțumesc.
E complicat să spui ceva …
O vreme „am prestat” și eu în clubul cu duzini. Și știu cât de greu poate fi, în circumstanțele în care ești novice în a mânui deopotrivă gândul și cuvântul, să potrivești 12 cuvinte într-o poezie. Cum însă ție-ți iese atât de bine, e clar că ești mai mult decât o simplă prietenă și-a gândului dar și-a cuvântului. Într-un anume fel, cred că le ești iubită.