Mă agăţam de luna prinsă-n lanţuri
săltând în spate stelele pierdute,
iar gerul nins scotea pe gură aburi
citind poveşti unei dorinţe mute.
Treceau prin faţa mea tăceri, râzând
şi mă chemau strigandu-mă pe nume,
iubite, am o oră pe pământ
să pot să fiu a opta ta minune.
Mă furişam pe după umbra nopţii
şi mă strângeam cu vânturile-n braţe,
crezând că pot aţine calea sorţii,
să te reconstruiesc din vieţi furate.
Treceau prin noi tăcerile, pe rând
şi ne goleau de miez pe dinăuntru,
iubite-avem o oră pe pământ
să fim mai mult decât un gen neutru.
Mă ascundeam printre necunoscute
şi asimptote nedeterminate,
înlocuind idei preconcepute
cu paradigme neargumentate.
Mai trec prin noi, dincolo de cuvânt,
fantomele tăcerilor absurde,
iubite-avem o oră pe pământ
să transformăm o viaţă în secunde.
sursa foto: trendhunter.com
Norocos baiatul asta! El o fi stiind cit e de norocos? 😉
😉
Păi odată ce îi eşti veşnicia, aveţi timp să vă fiţi, nu musai unul altuia minune, că şi asta deja s-a întâmplat, ci doar atât, să-i, fii, să-ţi fie.E departe, da, şi depărtarea doare insuportabil, dar îl stăpâneşti cu dragostea, definitiv. Nu e asta taina tainelor, minunea minunilor? Nu eşti o fiinţă care îi răsuflă alături, ci pe dinlăuntru, înnebunitor.
Chiar aste e iubirea, Camelia, taina tainelor, minunea minunilor, a opta minune, un dar preţios, un dat, de fapt, dar cu care unii dintre noi nu ştim ce să facem… Păcat.
Cam așa ceva… 🙂
http://youtu.be/sZ61ACNSGIw
..tu şi cu psi aveţi ceva comun, o curgere magică şi o descatuşare de cuvinte pe care nu le-am mai gasit la nimeni altcineva. Sau poate nu-s umblata eu. Ma fascinaţi..
Si tu ești la fel, Adriana. 😉 Curgi în cuvinte frumos ca o ploaie lină. Mulțumesc încă o dată pentru apreciere! 🙂
Wow, destul de frumos! Mia placut!