Pe steagurile rupte se scriu poveşti cu sânge,
se strâng fantome-n piaţa ce-n ziua asta plânge
că mânile-nroşite, în lanţuri, vor să lege
ce mâinile albite încearcă să dezlege.
Mai murmură bătrânii în suflet, rugăciuni,
abia adie vântul, se mai aprind tăciuni
când inima prea rece mai calcă în picioare
o inimă fierbinte, și ce e mort mai doare.
Pe steagurile rupte mai jur să te iubesc,
pe inima mea frântă, muguri din tine-mi cresc
şi, vieţuind în mine, cu sânge se adapă,
şi-n dulcea libertate abia mai pot să-ncapă
toţi anii dăltuiţi în zidurile mute,
acele nopţi strivite, acele vieţi pierdute,
şi ochii obosiţi de vise-ntunecate…
Fantomele din piaţă-şi vor mâinile uscate.
Pe steagurile rupte mai vine azi, Crăciunul,
mă doare astăzi locul unde murea străbunul,
în noaptea asta sfântă, să-ţi fie dat să vezi
că brazii ce sunt liberi ar vrea să fie verzi.
sursa foto: mediafax.ro
Ca participant activ la lovitura de stat, am scris si eu cam cum mi-a fost pe unde-am fost. Versurile au un ton vesel, desi frica a fost starea de fapt, dar partea trista e ca desi s-a dorit jos comunismul, rasculatilor li s-a oferit doar jos Ceausescu, comunistii raminind pe mai departe la putere. Acea rascoala spontana nu a fost a poporului roman, ci doar a unor mii de romani. Milioanele au stat ascunsi in casa, ca mai apoi sa-i voteze pe fostii ceausisti.
http://v2valmont.wordpress.com/2009/05/29/popota/
Ne-am iubit pe metereze cum ne iubim şi-acum,
ardeau în faţă tancuri şi-n spate ningea scrum.
De vină suntem oare că ne-am pus mai presus?
De vină e iubirea că-n moarte nu ne-am dus?
Cu ochii plini de stele voiam să vii cu mine,
s-ascundem de foc cerul, crezând că ne-aparţine,
şi ne iubeam aiurea, păşind printre morminte,
cum ne iubim şi-acuma sub cerul din cuvinte.
…