Foto: Dacian Wolf by ZenBenZen
Să fie libertatea un cuvânt
ucis pe o filă şi-nroşit de sânge?
Să fie liberatatea mult mai mult,
ca inima să nu mai poată plânge?
Să fie libertatea tot ce ai,
ce ai avut şi nu vei mai avea,
de vei uita să mai doineşti din nai,
iar iadul, dintr-un rai vei renega?
Îmi cântă un scripcar din două strune,
eu îl ascult şi ochii îmi închid,
căci nu e om care să-mi poată spune
că-i prea puţin ce-aud, şi îl desfid
să rupă lanţurile simfoniei
ce curge din pământ şi urcă-n mine,
să pună libertatea pe hârtie
să mor cu ea pe-o filă pentru tine.
Să fie libertatea o durere,
care să-ţi amintească a muri
din când în când, pentru a ta părere,
să poţi să ştii, ca să iubeşti a fi.
Să fie libertatea celor mulţi
stindard de dac ce părul ţi-l mângâie,
să fii, ‘nainte de-a muri pe stânci,
să smulgi zăbala calului din frâie.
Căci nu e libertatea altceva
decât puţinul ce prea des alungi,
pentru un ţel de om de mucava,
pentru un loc în turma de nătângi.
Să fii mai liber decât ai putea,
să mori ‘nainte de-a uita să-ţi fii,
să lupţi pentru un ciob din libertatea ta,
să treci cântând, dincolo de cei vii.
sursa foto: deviantart.com
Natângă sunt acum, in turmă mă invârt;
Si nu stiu ce-am făcut, pe unde am trecut;
De ce privim in jos, noi ce-am doinit frumos
Atunci, in ”douăjdoi”, când ei au tras in noi,
De am ramas in viata cu suflet de paiata?
Si am in ochi şi-n minte o mie de cuvinte,
O mie de-ntrebări şi tot atatea stari,
Caci am luptat pe strada, dar am scapat cu viata,
Chiar de eram copilă şi aveam atata silă
De griul şi uratul, de mutele cuvinte;
Si acum nu luăm aminte!
Eu m-am tarat pe coate,
In neagra aceea noapte,
Dorindu-mi libertate.
Si acum?
Nu uit, nu pot, nu vreau să-mi şuiere iar gloanţe
Din puşti ce măcăneau ca nişte cotoroanţe;
Nu vreau să retrăiesc puternice emoţii,
Ce le-am inchis pe veci, dar ard ca niste torte,
Şi-mi tine aprinsă-n mine recunoştinţ-adâncă,
Că am primit iar viaţă şi-o libertate frântă
De la-nceput. Caci sângele din strada
Din mintea mea…nu pleacă.
Cred ca imi fac un obicei de a-mi scrie postarea incepând-o la tine, dar versurile tale mă inspira teribil. Eu chiar am fost pe strada, 21 şi 22, am carat un mort, am văzut pusti date cu …”buletinul”, ca acum credite, am făcut o depresie, am pastrat hainele cu care m-am tarat şi nu pot vorbi prea mult despre toate acestea fara sa tremur la propriu.
Pe steagurile rupte se scriu poveşti cu sânge,
se strâng fantome-n piaţa ce-n ziua asta plânge
că mânile-nroşite, în lanţuri, vor să lege
ce mâinile albite încearcă să dezlege.
…
si uite că inspirația curge mai departe, de la tine către mine: Pe steagurile rupte 🙂
Pingback: Libertate – Înșiră-te mărgăritare