Foto: Magic Landscape by Michael Kraehmer
În mine e un lup ce caută să fugă
şi-o bufniţă ce spaţiul încearcă să-l audă.
Alung din mine omul ce-aşteaptă să-i fiu om,
decât încercuită, mai bine prădător.
În mine cântă brazii cu luna, şi departe,
mă cheamă să trec munţii, şi viaţa mi-e jumate,
sunt dincolo, în mine, sunt vie şi mi-e bine,
când dincolo e locul de unde doru-mi vine.
În mine trec corăbii cu pânzele umflate
şi naufragiază pe ţărmuri neumblate,
şi mor pe stânci vikingii, râvnind să fie zei,
în mine-ngheaţă timpul şi azi devine ieri.
De ce să vreau un loc în barca ta prea mică?
De ce să-mi placă viaţa în lumea peticită?
Ce mai înseamnă astăzi când l-ai ucis pe mâine?
În trupu-acesta doare o viaţă ca de câine.
Ascultă, trece ora şi clipele se scurg,
mai pune o clepsidră căci timpul e mai mult,
iar noaptea se va duce ‘nainte de-a începe,
mai stai s-auzi cum totul începe să se lege.
În mine tot cad stele a dor şi-a neputinţă,
un spaţiu mi-este timpul şi-aş vrea să am credinţă
că tu şi eu mai suntem şi dincolo, şi-i bine,
când dincolo e locul de unde totul vine.
sursa foto: eso-garden.com
Daca stihurile astea mi-ar fi adresate, as lua primul avion spre Kogalniceanu, mai ales ca din cite vad, exista tarmulri neumblate 😉
Oricum, mare belea cu dragostele astea! Nu stiu daca metafora o fi reusita sau nu, dar dragostea, dupa Papa, e o lipitoare care-ti suge toata …aaaaa…vlaga. Scuzati bilbiiala, dar un termen nepotrivit imi zburda prin minte.
Nu spun, si eu am fost bolnav, cindva, dar am fost mindru. Nu mindru pentru ca eram bolnav, ci pentru ca o stiam doar eu. 😉
Poezia mea, Papa, e despre mine, nu despre dragostea mea. Dar, oricum, consider că iubirea adevărată e cel mai înălţător, curat şi pur lucru care i se poate întâmpla unui om, şi care ar putea schimba răul în bine şi urâtul în frumos. N-aş putea să ţin asta numai pentru mine, nici dacă mi-aş dori-o, şi nu mi-o doresc deloc. 🙂
Ba sa ma ierti, dar eu consider ca cel mai “inaltator” (daca vrei), curat si pur lucru care i se poate intimpla cuiva este aducerea pe lume a unui copil. Ca acel copil este sau nu produsul unei mari iubiri, are mai putina importanta. Important, cum spuneam si-n alte dati, e “trandafirul” 😉
Să aduci pe lume un copil face parte din aceeaşi poveste de iubire. Doar că, în acest caz, povestea este fără de sfârşit. 🙂
SPLENDID… de la primu’ pân’ la ultimu’-ti vers… ah, se pare ca lupu’-i o perla rara, deci extrem de pretioasa: monogam fidel, constant, devotat… 🙂
Da, Melanie, şi eu admir şi iubesc lupul, tocmai datorită acestor calităţi ale sale. Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru lupi. Mulţumesc. 🙂