Foto: Village in the Snow by Claude Monet
Ninge cu petale albe peste ochii goi,
ninge primăvara într-o zi de joi,
ninge fără milă peste amândoi,
de-am uitat cum să ne fim noi doi.
Ninge cu speranţe albe şi dorinţe reci,
ninge primăvara între două vieţi,
ninge şi degeaba, n-ai cum să-nţelegi
că nu-ţi spun adio, că nu vreau să pleci.
Ninge cu principii albe de paiaţă,
fără dar şi poate, peste viaţa mea,
nu contează dacă-i noapte, zi sau dimineaţă,
ninge fara tine, far-altcineva.
Ninge-o simfonie albă de Chopin,
la sfârşit de iarnă, printre dezacorduri
şi priviri pierdute aşteptând un tren
să sosească-n gara dintre două norduri.
http://youtu.be/mN7LW0Y00kE
Nu înțeleg, soro, că la mine ninge cu găleata! 😀 Îmi bocește iarna cu lacrimi de toamnă. Cred că n-a avut bani de frigider. Sau poate s-a tăiat curentu’. O fi lovit arhanghelu’ vreun fir, pe-acolo pe sus, cu atâtea aripi… 😀
Păi nici la mine nu ninge, tocmai de-asta am scris despre ninsoare, cu simfonii, cu tot tacâmu’, că poate s-o încumeta iarna și-o da-o pe niscai fulgi de zăpadă.. dar din aceea adevarata, nu din vată. 🙁
Și ceva ce-mi place mie mult de tot! 🙂
http://youtu.be/0L6_wmwQ4Wg
La mine ninge pic-pic-pic
și timpul iernii trece tic-tic-tic.
La mine plouă încruntat
și vremea este de rahat. 🙁
extraordinara introspectie versificata, paralela intre dinamica trecerii timpului si cantitatea de precipitatii asternute peste eul propriu. 😆
aşa, aşa… ce coru bocitoarelor p-aici! fromooos…. şi io nu-mi văd coada de triabă…
Da’ ce treburi ai tu mâțule? Nu cumva croșetezi niscaiva dantelării pe hârtie? Să vin? Să vin? 😉
da’ de unde! chestii aşa de pfff…hîîîî… trudesc ca furnica printre hârţoage. atâta de puţin poetic că mi s-a flauşat blana. 🙁
vin, bere, miere…. nici laibărul cel nouţ nu l-am gătat încă. 🙁 are să mă prindă moş crăciun des-brăcată. cum să mă recunoască? şi doar i-am scris, nah, gândeam că-l gat.
Băi, dacă portretizați zăpada în nuanțe așa de reci și triste, cum să vină? E ca și cum ai chema focul invocând natura lui malefico-incendiară. Deci de asta nu ninge la mine-n oraș, că faceți voi ritualuri dubioase p-aci. Bun. Măcar să știu cine-i de vină.
Uite, Lotus, special pentru tine. 😆 😆 😆
http://youtu.be/CxEu0QN6nzk
Asta va fi o aşteptare care va întâlni ceva la capătul ei, e o aşteptare cu ochi umbriţi şi încercănaţi a u8nei femei în iarnă, atât de frumoasă în tristeţea ei, şi cum să stea prea mult şi prea departe celălaltul ei şi să nu dea la o parte drumul încotro înspre ispititoarea lui chemare?
Căci ce e viața, dacă nu o veșnică așeptare… în cele din urmă totul se va întampla. Doar că uneori ai nevoie și de certitudini, nu numai de speranțe. 🙂
Îngădui ceva?
cameliuto, sa dea dracii de nu abia acum realizez ca mi-o fost dor de cuvintele tale.
eu am gasit o dieta corespunzatoare perioadei de sarbatori de iarna. urmand cu strictete aceasta dieta, sper sa reusesc sa ma ingras 3-4kg saptamanal.
Mie îmi plac aşteptările în deplină certitudine, nu’s o fire prea aşteptătoare, dar ştiu că unor lucruri le e nevoitor un fel potrivit al aşteptării ăsteia de zici de ea.
Anowen, eu mă întâmplu rar prin lumea asta virtuală, dar de femeia de pe ţărmul mării am prins drag, aşa că şi dacă mai mult nu’i prea sunt, tot o păstrez în gânduri.