În
cer
mă urc
şi mă cobor,
sunt doar un saltimbanc călător
la timpul de dor ce-a trecut nenăscut,
iubita mea de mâine şi de ieri, deschide-mi uşa înainte să mor.
Aripa
frântă
îmi plânge,
pielea mă strânge,
mai sunt dependent de amor
la margine de joint gură-n gură trecut,
iubita mea de mâine şi de ieri, vreau să trăiesc înainte să mor.
Mă
caut
în tine
şi mă ascund,
mai sunt număr par crescător
tatuat la mişto pe lipsa ta de cuvânt,
iubita mea de mâine şi de ieri, redă-mi spirala înainte să mor.
Muzică
surdă,
te aud
la timpul trecut,
sunt meloman, de vers conspirator,
şi-ţi las amprenta mea pe şoldul stâng,
iubita mea de mâine şi de ieri, vreau să te cânt înainte să mor.
Poem fib (de la Fibonacci), după o idee dată de Almanahe.
sursa foto: dallasartsrevue.com
Fibonacci Sequence in music.
http://youtu.be/2pbEarwdusc
Ți-am dat jucărie, ce să fac și io?! :))))
Frumoasa ideea, sa te joci construind infinitul… 🙂
http://youtu.be/eDdI7GhZSQA
si matematica isi are sensibilitatea ei, iar poezia se opreste exact la infinit.
http://youtu.be/jHS8LAqHyHs
De s-opreşte în niciunde,
infinitul nu-l ajunge,
că de-aceea-i infinit,
în iubire stă pitit… 😉
Dear, cred că se impune și o fibonaccizare a literelor, ca să nu-ți rămână poezia sferelor fără o altfel de muzică:
E
A
Fi
Sau
A nu fi
Ticăitul
Ceasului intim
Purtat biologic la piept
Cu acele acordate orb la muzica sferelor
Ce își plâng secundarul lăsat în neant ca garanție a întoarcerii? E?
Ei, da! Frumoasă muzică! Dar am și eu una: 😉
E
a
ta
dar
nu e ea,
o iubeşti
chiar de nu vrea,
doamna se ascunde-n crâng
după frunzele căzute, de mirare, pe pământ,
şi te caută pierdută mirosind a toamnă sfântă şi iubirea fredonând.
Dezleg ghicitoarea-n gând.
Ai noroc că-s perspicacă 😀
Printre frunze-amușinând
Un răspuns dosit de creangă.
Şade corbul pe o cracă
şi se scarpină … la cot,
şi crezând că are barbă,
s-a înţelepţit de tot. 😆
bello, ai inceput si tu sa colorezi infinitul.
Doar am început, Ano, că mi s-a stricat ascuțitoarea și n-am vârf la unele culori 😛
nu am auzit amazoanele sa ramana fara sageti. 😆 zi, mai bine, ce culoare ai da infinitului?
Are o criptare inaccesibilă unei nonculori 😀
Ar trebui mai întâi, să te familiarizezi cu abc-ul curcubeului 😛
iute fugi prin frunzisul culorilor tale, agatandu-te abil de creioane colorate. nu mai ascunde culoarea infinitului prin spatele curcubeului, ci fa bine si promite-mi ca explici, chiar daca pare ca am imaginatia monocroma.
Ano, o femeie, fie ea și plimbătoare cu liana, nu explică și mai ales nu promite. 😀 😀 😀
splendid! <3
* * *
@"iubita mea de mâine si de ieri…" – si de azi?!… 😉
Și de azi, și de azi! 😆