Lasă-mă zile şi ia-mă nopţi,
mai dă-mi o şansă, mai dă-mi o lumină,
cheamă-ţi dorinţele să-mi bată la porţi,
alungă-ntunericul, de-ar vrea să mai vină.
Lasă-mă stea şi ia-mă mirare,
împarte urâtul în oameni frumoşi,
mai dă-le speranţă când imploră iertare,
absolvă-i de vina de-a fi vanitoşi.
Lasă-mi iubirea şi ia-mi deznădejdea,
coboară, pe-ascuns, în inima mea,
aşază-mi pe suflet eflorescenţa
credinţei că-mi eşti, iar eu sunt a ta.
Lasă-mi o şoaptă şi ia-mă de mână,
mai dă-mi o aripă să pot zbura,
învaţă-mă, inimii, să îi fiu stăpână,
când trecerea cerne uitarea cea grea.
Lasă-mă noapte şi încă o zi,
mai dă-mi doar o dată luna cea plină,
să fiu o zecime din numărul Phi,
să reîntregesc formulă divină.
Lasă-mă număr şi creşte-mă-n fracţii,
mai dă-mi un indiciu să pot continua
să urc în spirală, ca Fibonacci,
iar eternitatea să fie a mea.
sursa foto: patheos.com
Doar in cuvinte poti convinge timpul ca sa curga inapoi, acolo unde vrei sa te imparti exact la doi.
http://youtu.be/_nPJ3bEFhoM
http://youtu.be/cQ0kh3k0LKE
Înțeleg că-ți place Annie Lennox, ca și mie… 🙂
da, îmi place despre ea. 🙂
Mie imi place mai mult Annie cea de mai demult: 😉
http://youtu.be/1N3f9ALU58U
Am scris cândva un poem fib(de la Fibonacci).
Și uite-așa, cu-vânt în-șir, după tine. 😉 🙂