Toamnele mele, toamnele tale…

two-horses-cover-page2

Toamnele mele-s ca iernile,
se scutură de frig
şi cad, şi dor de prea multă zăpadă,
toamnele tale, ca iernile,
parcă nu mai vor timp,
că te iubesc, nu mai au ochi să vadă…

Toamnele mele-s ca iernile
ascunse în amar,
şi cad, şi mor, din noaptea înstelată,
toamnele tale, ca iernile,
de un ceasornicar
se-ascund, în minutarul ce nu mai vrea să bată.

Tomnele mele şi iernile
împart acelaşi ceai,
şi plâng, şi râd, că viaţă-i doar o pradă,
toamnele tale şi iernile,
îmblânzitori de cai,
sunt tot ce eu visam să fim vreodată.

Toamnele mele şi iernile
se pierd între săruturi,
şi timpul lor se scurge-n altă viaţă,
toamnele tale cern iernile
şi ning alte-nceputuri,
zăpezile sunt noi, şi fluturi albi te-mbracă.

... mi-am descoperit toamnele, cutreierând poteci în pădurea verde, la Psi...

 sursa foto: wallpaperswa.com

34 thoughts on “Toamnele mele, toamnele tale…”

    • Mai să fie, la Timişoara zici, şi eu mă plimbam prin pădurea ta verde şi habar nu aveam cât de departe de casă ajunsesem, hălăduiam ca un lup şi nici nu ştiam că am inima bolnavă… cine-ar fi crezut că mă aflăm chiar acolo unde trebuia să fiu. Eu credeam că îmi căutăm toamnele… şi că mi le găsisem. Da’ tu, pisicuțo, ce căutai tocmai la Timișoara? 😉

  2. Eu stiu ce faci la Timişoara, psi şi -ţi doresc ca totul sa fie bine. Cat despre toamele voastre, am senzatia că, oarecum, cuvintele s-au ingemănat. Toamnele combinate cu gust de iarnă nu au fost niciodată pe placul meu. Poate doar la un popas..cu un ceai fierbinte, fie el şi de..ghimbir!

      • …nu stiu cum iubesti iarna, dar mie mi-e straină. Ma bucur sa te stiu acasa. Desi n-am văzut niciodată Timişoara, şi as cam vrea, tresar ..cand e vorba de ea şi de..inimi, chiar si ale altora. Le vreau sanatoase. Pe toate..

    • La un ceai fierbinte, după o plimbare eliberatoare printr-o pădure verde, sau pe malul singuratic al marii, întotdeauna lucrurile sunt mai clare… Ce bine că am cu cine să împart un ceai !!! Eu aș bea si un ceai de mentă cu mușetel. 🙂

      • ..ştii faza cu ghimbirul şi psi, word? Cum răceam vreunul, cum era pe aproape cu un gând şi chiar cu o radacină, la nevoie, de ghimbir. Nu te puteai plânge că nu stii remediul. Prin februarie, anul acesta, mi-au dat lacrimile de la atata ghimbir cu miere, dar dacă nu l-as fi luat as fi riscat sa mi-l indese pe gât chiar… mâţul pervazier . Dar a functionat. Asa că un ceai şi un cantec şi slovele voastre sunt pansament pentru inimă şi suflet. Vă imbratisez.

  4. cântec de chemat iarna (fără ghimbir)

    adriana, dacă ar ninge în toiul verii, zău că aş ţopăi. dar am mai zis eu: sunt fiica iernii şi a nopţii. zi mersi că ştiu numai zona unde stai, că altfel aş fi apărut io…

    • ..păi, la tine faptul că esti născuta iarna se aplica; la mine, din păcate, nu. Iar de ştii zona, găseşti şi casa că doar noi stam ca…in acvariu, cu geamuri largi şi caini in loc de…pesti. Brrr..ce asocieri fac, clar duhul ghimbirului e de vină..

  5. Trei fete împart un ceainic cu ceai, povestesc şi ascultă muzică, în aşteptarea iernii. Mi-e atât de vie în minte imaginea asta încât îmi pare că e o amintire… ce-ar fi dacă ar fi adevărat, şi noi chiar facem asta într-un univers paralel? 🙂

  7. Păi n-are nimic, dar eu vorbeam despre paradoxul unui moment nou ce pare atât de vechi… și de real, și de profund, și atât de plin de tihnă, încât îmi pare că aud, deja, trosnetul vreascurilor în sobă, acompaniat de șoaptele viscolite ale iernii de afară… iar in surdină cântă o chitară, și trei perechi de ochi se privesc împletind
    cuvinte. 🙂 Si se întâmplă acum.

Leave a Reply to wordwasfirstCancel reply