Cu ochi miraţi de arlechin,
tiviţi cu praf de stea albastră,
mi-erai o umbră de arin
ce îmi zâmbea lângă fereastră.
Şi aplecat peste vioară,
mi-erai arcuş din frunze verzi,
ce-mi arunca, aşa-ntr-o doară:
“nu m-ai avut, n-ai să mă pierzi”.
Trecuse toamna peste tine
şi îţi topise armătura,
şi te lăsase prins în mine,
întors pe dos ca scurmătura.
Trecuse toamna peste tine
şi te lăsase mai sărac,
fără de noi, fără de mine,
fără de viţă pe arac.
Şi dincolo de valea albă,
arau doi corbi în iarba lină,
căscând oceanul în angoasă,
punând iertare peste vină.
Iar pescăruşii jucau table
în areal, la masa noastră,
cu zâmbete desferecate,
ca doi copii furaţi de artă.
Eram doar două arătări,
uniţi în nebunia castă,
gustând sărutul aromat,
pândind iubirea la fereastră.
Şi mai presus de definiţii,
era scânteia dintre noi,
jucam un meci, fără arbitri,
mi-erai de-ajuns, eram noi doi.
sursa foto: pinterest.com
mi-a plăcut foarte mult imaginea corbilor, pasajul acela este extrem de vizual. 🙂
Da. Corbii sunt păsările mele preferate. Întotdeauna mi s-au părut misterioşi, mistici chiar.. 🙂
Mi se mai spune “Corbul” 😉
Atunci, poate că o să-ți placă asta:
http://youtu.be/rIckeYVuMC0
chiar sunt, chiar sunt, deşi pare că noi ne-am oprit undeva la poe… 🙂
Şi când spui noi, te referi la…
predominant la mine, general la oamenii care scriu… 🙂
nu-s “zburatoarele-mi” preferate, însa sunt mai inteligenti decât alte “rude” apropiate din aceeasi familie… 🙂 ah, cunosti cu siguranta “Corbul” lu’ EA Poe si poate pe cel “canarian” – el cuervo: 🙂
http://myvirtualplayground.wordpress.com/?s=el+cuervo
Mie mi-au placut aste trei versuri:
Trecuse toamna peste tine
si te lasase mai sarac,
fara de noi, fara de mine
Imi place repetitia prepozitie “fara de” care accentueaza si dramatizeaza efectul privativ Accentueaza actiunea, dar fara stridenta.
Pe de alta parte, aceleasi versuri m-au si confuzat ca acum nu mai stiu daca erati sau nu erati impreuna. Citind intregul, as zice ca erati, dar cum sa interpretez “saracia” 😉
Eu aș zice că cel mai bine ar fi să o interpretezi în felul tău. “Nu-i real, e fantezie”, ai uitat? 🙂
Nu, n-am uitat, dar nu m-asteptam ca fantezia-ti sa zburde dintr-o extrema-n alta 😆
Nu stiu daca ai aflat, dar mi-ai ramas datoare cu-n raspuns la postul precedent. Te ascunzi in poezie, or what? 😆
Ba nu ţi-am rămas deloc datoare, caută răspunsul la postul precedent, un pic mai jos. 😆
E, uite ca te-am indatorat din nou 😆
Cât de firesc ai inclus cuvintele duzinei în fantezie! De fapt, nu mă mai mir, îţi iese astfel de fiecare dată. 🙂
Mulțumesc, Carmen, dar … tu vorbești? 😆
papi… 😀 😀 😀 nevermore….
Nevermore, nevertheless sau never again? 😆
corbii ara-n iarba lina, pescarusii joaca table, iar arlechinii dezleaga zambete printre dialoguri incitante. s-a dus nebunia casta mai presus de definitii. va faceti de cap. nebunie… 😆
anowen, ce să făcem şi noi? campania electorală s-a terminat… tropăim dară. 😀
salutări lu cămilu mneavoastră.
Minunat, cursiv, totul vine de la sine! O splendoare. M-ai robit pentru cateva minute si plec cu un ce in suflet! Bravo!
🙂 Sper ca ce-ul acela cu care pleci de la mine să te facă să mai vii pe-aici. Mulţumesc, Cita. 😉
Madness, baby…
http://youtu.be/YpuOZXX3XEE
haaa… v-aţi pus digiprove? 😀 bun, bun….
Da ce-ți veni, soro?
N-as putea spune cu exactitate ce i-a venit pisicii, dar mie mi-a venit amocul Ohh Nooo!
Cheer up, Papa! 🙂
http://youtu.be/2Js_WUsXpxg
am vrut să ies de la voi pe fereastră şi mă pocni sticla în molele musteţilor! 😀
ai innebunit si tu, felino.
http://youtu.be/Tj75Arhq5ho
anowen, eram… zău că da! 😀