“In writing, you must kill your darlings.” –William Faulkner
Să nu ucizi cuvinte,
din dragoste de viaţă,
căci dragostea-i o floare
ce-n alba dimineaţă,
când sufletul tău moare
lucid ca o paiaţă,
se-ntoarce după soare,
cerşind cu-nversunare
alt început de viaţă.
Şi să nu crezi că minte
durerea ce nu doare
când iarna îţi îngheaţă
surâsul ce-ţi devine
rictus de pus pe faţă
să pară că eşti bine.
Să nu ucizi cuvinte,
dar să ucizi pe faţă
tot ce iubeşti în viaţă,
şi să nu iei aminte
la câmpul cu verdeaţă
ce raiul îl promite,
învăluind în ceaţă
şi semne de-ntrebare
mintea ce ţi-o răsfaţă
cu false jurăminte,
căci dragostea e-o hoaţă
de suflete şi minte,
un drog din iarbă oarbă
de răvăşit credinţe,
si-ţi va striga în faţă
să iti ucizi cuvintele,
de-s mai presus de viaţă.
sursa foto: solarcide.com
albert camus, vorbind despre om, spunea- citez aproximativ- că prin tot ce facem în viaţa noastră, moare cineva. echilibrul faptei, al vieţii, se plăteşte cu o moarte, uneori ignorată de grabă, de motive atât de palide (da, ne pricepem teribil la justificări) că aproape dor….
crima îndreptată spre cuvânt este, cred eu, una dintre cele mai odioase, fie şi excluzând din ecuaţie dragostea, deşi ar fi cam imposibil asta…
interesantă poezia… 🙂
Doar să ucizi, uneori dragostea, alteori cuvintele, de cele mai multe ori pe tine însăţi, ca să salvezi ceea ce, cu adevărat, iubeşti. Din nefericire, dragostea este cea care, într-un sfârşit, te trădează, te vinde pe un alt început. Cuvintele, niciodată.
dragostea ori nerealistele şi nejustificatele aşteptări pe care le tot ridicăm în jur?
Să ucizi (cu sens de a renunţa) dragostea, înainte ca ea să-ţi ceară să îţi ucizi cuvintele (cu sens de tot dezvăluit, cu ajutorul cuvintelor scrise, în scrierile tale). Dragostea nu acceptă jumătăţi de măsură, ea te pretinde cu tot ceea ce eşti, ce reprezinţi şi te desfiinţează, te modifică. Nu poţi iubi cu adevărat fără să te dărui cu totul, iar atunci când îţi iubeşti cuvintele mai mult, dragostea simte, şi într-un ultimatum, îţi va cere să alegi. Dragostea, nu fiinţa pe care o iubeşti, este cea care te va pune să alegi.