De la o vreme croşetezi nasturi
pentru o haină de bunic sau de zmeu,
pentru motanul verde plin de plasturi
şi-nfrigurat de gerul paraleu.
De la o vreme împleteşti culori
şi le deşiri apoi în curcubeu,
lăsând şi pentru norii călători
un fir, să-şi prindă iarna-n părul tău.
De la o vreme croşetezi sub masă
cu fire toarse de-o pisică, de-un fuior,
când înserările se-ntorc acasă
şi nimeni nu le-aşteaptă în pridvor.
De la o vreme împleteşti o viaţă
din resturi de cuvinte, rămase fără sens,
iar întrebările îţi râd în faţă,
când zilele îşi pierd din înţeles.
Aştept între copacii dezbrăcaţi
de frunze, de lumină, de nervuri,
să mă inviţi din nou la umbra ta
şi nasturi croşetaţi în piept să-mi pui,
cu feţe de dovleci portocalii
sau chip de vrăjitoare-nduioşată,
mantaua găurită să mi-o-nchei
să-mi fie cald mai mult ca altădată.
De la o vreme te iubesc mai mult,
şi te-aş ruga să-mi croşetezi un loc
în nopţile ce încă n-au trecut,
să fiu o flacără în al tău foc.
Versuri inspirate de câţiva nasturi, croşetaţi atât de minunat de Psi. :)
Sursa foto: divahair.ro
🙂
De crosetat nu stiu si nu m prinde dar fac ceva asemanator, papusele din fire de lana 🙂 Mi-am adus aminte cum ma facea bunicul meu sa rad facandu-mi astfel de mici papusi ….E amuzant 🙂
Chiar că-i amuzant! 🙂 Mă bucur că te-am înveselit, Eddie.
Pingback: nasturi - psi-words