Îmi scot, obiectiv, o gheară
din teaca mea cea aurită,
şi ţi-o strecor pe sub sprânceană
să-ţi scot ideea amorţită.
Şi-mi introduc, lasciv, botina
cu moliciune căptuşită,
în preaînalta ta părere
că-i perimat să fii pisică.
Şi cu săgeata mea felină,
împachetată-n puf zurliu,
te-mpung uşor, în semn de vină,
obiectivă vrând să fiu.
Şi mă încolăcesc divină,
atrăgătoare, şi-n secret,
îmi chem urgiile să vină
s-o venereze pe Bastet.
Cea care se ascunde-n soare,
păşind prin locul nepermis,
iubind a femeii culoare,
iubind răspunsul interzis.
De crezi că sunt afurisită
pentru că-n mod constant stupesc
tot ce nu-mi place ca pisică,
asteapt-o, numai, pe Bastet
să te ţintească-ntr-o ocheadă
pe sub arcada arcuită,
în plenitudinea-ţi stupidă
de supervită de cireadă,
pierdută-n unica menire
de a te demonstra blazat,
şi să-ţi suprime din gândire
ce crezi obiectiv, da-i plat.
sursa foto: magickdream.com
Cu un vers de-avertizare
Scris cu gheare de regina,
Suparata pe blazare,
Te-ai dat naibii, tu, felina!
Superb! Sunt sigura ca pisica ta stie sa te citeasca… obiectiv! 🙂
Miaooo, să fie acesta oare, un atac indirect la… pisică?