Într-o mare de mirări,
şade bufniţa-n copac,
împărţind cu-un piţigoi
întâmplări dintr-un rucsac.
Pe şosea un elefant,
cu o logică asasină,
râde-n barbă aberant,
că e om şi-are maşină.
Şi-are lumea la o trompă,
şi benzină la butoi,
nu se-apropie de pompă,
cum nu calcă în gunoi.
Piţigoiul, pus pe şotii,
ia un bob din puşculiţă,
când se-apropie trabantul
i-l aruncă fără fiţă:
“Na un ban, nene cu trompă,
de eşti om şi ai maşină,
ia-ţi bezina de la pompă
că iei foc, fără de vină,
şi-ai să arzi ca o friptură,
rumenită-ncet, pe vatră,
iară eu, că-s acritură,
am să-ţi cânt o serenadă
fără voce, din chitară,
lângă moara fără ceas,
unde elefantul joacă
dând din cizme-n pas de dans!”
sursa foto: stuffwithanimals.com
:))) Mi-ai inseninat ziua. Multam!
Hehe, mă bucur! 🙂
Ce frumos, ce sprintar si, mai ales, ce inspirat! BRAVOOO! 🙂
Mulțumesc, Cita! 🙂
Acritură … și neghiob!
Dar ca om, n-accept un bob
De la păsări vorbitoare,
Cârcotind în drumul mare!
Două gaițe travestite.
Of, vedea-v-aș jumulite!
Cum mimați voi două mila,
Zău de nu m-apucă sila!
Omule, ai un trabant
şi te crezi un elefant
ce bea apă din izvor,
păi atunci, eşti erbivor!
De la păsări vorbitoare,
care râd în gura mare
de păcală cel cu trompă,
ce se crede vârf de sondă,
poţi să ceri un scărpinici
pe spinarea cu furnici,
şi să zici şi-un mulţumesc
că te ” scapă” de lumesc!
… Glumesc! 🙂
offtopic, dau şi eu bineţe pe marginea nopţii. ca orişice pisică mă feresc de elefaniţii de orice fel.
– http://cafeneauavirtualadotcom.wordpress.com/
Buna sa-ti fie inima de… pisica? 🙂