Îmi promiteai marea,
şi vântul,
şi cuvântul,
când dor
îţi era gândul,
şi sufletul
tăcere,
şi vorba
numai miere,
şi inima
de vină,
şi şoaptele
lumină,
în timpul paralel,
cu fluturi
fel de fel,
îmi promiteai iubire,
şi fericire-n
fire
ţesute din nisip,
în ceasul
fără timp,
îmi promiteai
săruturi,
o mie
de-nceputuri,
şi inima
să-ţi fie
un vers
de veşnicie,
când firul
s-a sfârşit,
penelul
s-a oprit,
şi n-a mai fost
nimic.
sursa foto: stacyvoss.com
Tata, saracul avea o vorbă
și văd acum că nu era în van
“A promite în iubire, nu te costă niciun ban”
🙂 … Tatăl tău știa el ce știa, și de-asta nu-mi plac nici mie promisiunile!
Căci ce e a promite
când să nu pierzi ai vrea,
iubirea-ţi dăruită
o dai şi altcuiva…