Toamnă rece, toamnă nebună,
cu priviri de mătrăgună
şi parfum de ciumăfaie,
vino-n noapte şi adună
vieţile-n chimir de ploaie,
şi le pune la păstrare,
cu alură de trofeu,
în subtila cingătoare,
unde ţii sufletul meu.
Toamnă vie, toamnă de vină,
toamnă vestită, cu struguri de must,
de-ai ars iubirea, ca să nu vină,
arde-mi şi inima, de crezi că-i just.
Toamnă cu iz de beladonă
şi zâmbet strâmb pe faţa şuie,
fă-mă să cred că mai există,
şi pentru mine, o gutuie,
şi, zăbovind în alba poartă,
să dezlipeşti luna de stele,
adu-mi pe cineva să-ncapă
în locul gol inimii mele.
Toamnă cu doruri nemiloase,
prinse cu ace-n coc de câlţi,
spală rugina ce creşte pe oase,
şterge stigmatele de pe frunţi,
scoate pământul din valul ceţii,
aprinde o lampa de tinichea,
scrie-mi, din nou, linia vieţii
şi vino să stai la masa mea.
sursa foto: pinterest.com
https://www.youtube.com/watch?v=-QOcofPghh4… caldă, abia iscată de acelaşi paul. 🙂 dar pentru tine, pentru voi…
Şi timpul s-a oprit în loc,
şi am trecut pe lângă el
iar azi aştept acelaşi tren
în altă gară, în alt nord…
🙂
vine, vine.. aş putea să-ţi promit asta, chit că sună a mică nebunie… 🙂