Aşteptându-te, s-a lăsat toamna…
Frunzele reci îmi foşnesc şi acum în minte,
desenând pete şi umbre,
ca într-o acuarelă inundată de cuvinte.

Aşteptându-te, s-a înserat peste Câmpiile Elisee…
Gândurile-mi triste au devenit pitici fără casă,
ca-ntr-o poveste fără de sfârşit,
depănată la o nuntă de mirele fără mireasă.

Aşteptându-te, s-au sfârşit zilele…
Dimineţile reci au fost înghiţite de nopţi,
luna a rămas fără de soarele ei,
lăsându-ne credinţele fără dumnezei,
însingurându-ne pe toţi.

Aşteptându-te, s-a făcut frig în mine…
M-am rătăcit în noaptea fără stele,
în întuneric am încercat să te strig,
dar ţi-am confundat numele cu spaimele mele.

Aşteptându-te, s-a lăsat toamna…
Cu mâinile îmbătrânite strânse-n pumni,
ţi-am tricotat o haină găurită,
să-ţi încălzească, peste iarna grea,
inima-ţi rece şi nefericită.

sursa foto: flickr.com

Copyright secured by Digiprove © 2014All Rights Reserved