iti scriu de parca nu te-as cunoaste,
dar te descopar in fiecare intamplare.
am tatuat destinul tau
sub forma unei constelatii,
iar, ca explicatie,
am ales secundele de neuitat
petrecute impreuna.
caldura din jur imi pare rece
cand nu am curbele corpului tau
aproape de mine.
acum ninge,
iar eu imi topesc gandurile
in gheata taioasa
a distantei dintre noi.
am inventat un ceas cu apa,
care masoara trecerea timpului
cu ajutorul ploii.
ceasul este foarte folosit de indragostiti
pe timpul iernii,
cand ploaia cade in fulgi,
iar ei peterec mai mult timp impreuna,
fiindu-le cald,
adunand secunde de neuitat,
transformand destine in constelatii,
scriindu-si de parca nu se cunosc inca,
dar se descopera intamplator.
Iti citesc mesajele in fiecare noapte, de parca n-as sti cum apar constelatiile… 🙂