nici astazi nu-mi pot lua gandurile de la tine. insotit de prezenta ta incolacita la bratul meu, am pornit intr-o plimbare printre amintiri. nu ma mai intereseaza ce parere are ceasul de pe perete, cata vreme reusesc sa retraiesc pana si intamplarile nepetrecute inca. am o imaginatie bogata in ce te priveste si mi-e tot timput teama ca ai sa te ridici in varfurile picioarelor si ai sa-mi pui stapanire pe ochi, folosindu-ti zambetul.
azi e prima zi a unei noi luni, dar cred ca am ramas blocat in luna ce a trecut. sigur, tu vei merge mai departe fara mine, iar eu voi fi nevoit sa-ti trimit mesajele mele din trecut. am mai intalnit ideea asta intr-un film, deci stiu ca e usor. trebuie ca nu multi au ghinionul sa ramana blocati in august. mie mi-e si mai greu, pentru ca sunt fara tine. dar iti promit ca ne vedem in toamna.
chiar promiţi? 🙂 sigur, sigur adică?
intotdeauna ma tin de cuvant toamna. nu risipesc dorintele, le tin captive in promisiuni, ca sa nu plece.
prea bine, om de august ce eşti! prea bine. împlinească-se-n toamnă…
Blocata-n august mi-as dori sa fiu,
insa cu tine, om de duna, nisipiu,
cu tine sa-mi impart tacerile, tarziu
si vara sa ne fie-n toi, si eu sa scriu…
În “omul de dună” trăieşte femeia nisipurilor.