Îmi plouă cuvinte în lacrimi de tine,
aproape de mine, aproape de dor,
îmi eşti veşnicie, furtună ce vine,
cascadă de vise, cădere în gol.
Îmi plouă nisipuri celeste, dorinţe,
la mine în suflet, departe de tine,
poveşti repetete, închise credinţe
în magicul strâns în cercul din mine.
Se-adună mirări pe frunţi luminate,
dervişi rotitori în spirale ce-ajung
aproape de soarele ce ne desparte,
şi ard, în văpaia iubirii, pe rug.
Şi-mi spun o poveste, şi-mi spun despre tine,
cum stai şi m-aştepţi în ploaia ce doare,
ucis de săgeţi înmuiate în rime,
ce-anunţă sfârşitul, când rima dispare.
Şi fără final, îmi plouă-nceputuri,
cu ea şi cu el, în cercul deschis,
în luna lui august cu flori şi cu fluturi,
păşind în lumină, pe firul întins.
sursa foto: wallpaperscraft.com
your poems give me love hangovers… have you no shame?
Please, sit on the couch, sipping from the magic potion, and listen to me with longing, Seherezada’s stories. 🙂
Singurul fel în care poţi stăpâni sfârşitul; felul de şeherezadă.