Miroase a toamnă spre iarnă
cu tușe ploioase de gri,
nu-s fulgi de zăpadă să cearnă,
doar ore bețive, târzii,
ce plâng în paharul de sticlă,
duhnind a reavăn și-a tisă;
e iarna pe drum și mi-e frică
de ușa rămasă închisă.
Miroase a negură arsă,
a toamnă cu struguri și vin,
a pași ce se-ndreaptă spre casă,
aud glasul tău și mă-nclin
pe ivărul inimii-nchise,
s-o-nduplec să se deschidă;
cuvinte rămase nescrise,
din minte se șterg și mi-e frică.
Miroase a toamnă spre vară,
a vin ce se-ntoarce în vii,
a tren ce așteaptă în gară,
a mine și-a tine, copii,
cărând geamantane cu vise,
călătorind fără drum,
duhnind a Crăciunuri promise…
Miroase a iarnă acum.
