Să mă duci în pădurea din nord
la noapte, pe-un cal orb,
să mă așezi pe o piatră de foc
și să-mi descânți de noroc,
să mă agăți printre frunze-n copaci,
să mă privești și să taci,
să lași iarna să înghețe în noi
cai albi cu ochii goi.
Să mă duci în pădurea străină
noaptea, când luna-i plină,
să mă împrăștii pe cărările reci,
să mă iubești și să pleci,
să lași iarna să ningă adânc
rune albe-n cuvânt,
să alerge cu coamele-n vânt
caii albi de pământ.
Să mă duci în pădurea albastră,
când noapte-i la fereastră,
să mă așezi pe frunzișul uscat,
unde lupi n-au umblat,
să te aștept pe sub crengi de copaci,
să te întorci și să taci,
să-ncălecăm fără șa, amândoi,
cai albi cu ochii goi.
sursa foto: www.icanvas.com
