Şi tot încerc să mă desprind
de noaptea care vine,
lipesc secunde de alint
cu jumătăți din mine,
îmbăt tăcerea cu parfum
și-atingeri de mătase,
încerc să zbor, dar nu știu cum,
aripile-mi sunt arse…
Aud, de maluri, cum se sparg
talazuri de iubire,
prea multe bărci se pierd în larg
cu jumătăţi din mine,
mă ard săratele-amintiri
din ochii plini de ceaţă,
sunt eu, o nuntă fără miri,
și-un vals pe-un fir de aţă…
Şi nu mai pot să te ajung
din urmă, prieten vechi,
din umbra ta am să mă scurg
pe stâncile străvechi,
mireasmă de fluid carnal
mai rece ca un djin,
să mă adaug într-un val
oceanului divin.
Sursa foto: pinterest.com
