Uneori, te întuneci a noapte
şi-ţi adastă sub pleoape cocori,
de dincolo de marile şoapte,
aducând zvon de nori călători,
alteori, te zăresc în lumină,
împletindu-ţi în suflet un dor,
aşteptând, primăvara, să vină,
să te urce la ceruri, uşor…
Uneori eşti, deja, prea departe
şi te-ascunzi printre rânduri de fum,
mâzgălind pagini albe de carte
şi uitând să îţi iei rămas bun,
alteori, te zăresc la fereastră,
aninând lăcrămioare la geamuri,
aşteptând ca o ploaie măiastră
sa întoarcă primăvara pe ramuri…
Uneori, eşti atât de frumoasă
şi-ţi adastă pe buze dorinţi,
albul tău transparent de mireasă
ascunzând amănunte fierbinţi,
alteori, te zăresc în oglindă,
un contur cu mireasmă de fată
fredonând, primăverii, colindă,
să nu plece de-aici niciodată.
Sursa foto: pinterest.com
