Parfumul de femeie, de Ană,
cu inima strivită în zid,
de dincolo de tine mă cheamă
şi-aş face orice să-l mai simt,
mă rup în cuvinte tăcute,
m-arunc dintr-o viaţă în mers,
găsesc amintiri dispărute
şi le-adun pe o filă, în vers.
Parfumul de femeie mă arde,
în vieţi alternante-mi disipă
imaginea mâinilor albe
pe pereţii din piatră acidă,
nu pot să respir, dinspre tine,
în valuri, durerea-mi îndeasă
în gură, căluş de iubire
şi vini, ce prea mult, mă apasă.
Parfumul de femeie, de Ană,
mă cheamă de dincolo de zid,
adânc, între coaste, codană,
mă dori, îmi zvâcneşti şi te simt,
aş vrea să eziţi o secundă,
sacrificiu, înainte de-a-mi fi,
să dărâmi cu lumina ta blândă
orice mit ce, în el, ne-ar zidi.
Sursa foto: pinterest.com
Uneori ma intreb daca povestea lor este doar o poveste…
Frumoase versuri, pline de tristetea zidirii…
Dar oare zambetului creatiei unde s-a ascuns?
Zile frumoase de august!
S-au dus zilele de august, numai ele știu unde, dar au fost frumoase și vălurite, tolănite la soare și răcorite de briza mării, poposite mai rar pe bloguri, din motive de vacanță, dar… mă bucur de vizită, Suzana și iți multumesc frumos! O toamnă harnică și gustoasă! 🙂
Cind mituri razbesc, tiptil din adincuri,
Fantasme zidind in eter,
Cind viul din jar e strivit, stins, in mucuri,
Te caut, te strig si te cer
by … bye 😆
Rătăcitor, din când în când,
adaugi rime în cuvânt,
și, printre rânduri, îmi strecori
o rază albă între nori…
Thanks for coming by, Papa! 🙂
Frumos si grăit in vers! Ma bucur sa te citesc.
Mulțumesc! 🙂