Aud, uneori, cum cântă Jézabel,
suspinând rhythm and blues,
o văd cum dansează sub un cer paralel
unde curg ploi în sus,
şi o privesc în ochi. S-o fac să tacă
aş vrea să mă împart şi-o jumătate
s-o dau la schimb pe dragostea curată,
iar cealaltă femeii-nsingurate.
Aud, uneori, cum se lovesc de lună,
deşirând ploi sălbatice-n vară,
norii înşelători din mătrăgună,
şi mi-este dor de tine, tu, amară…
Privesc atunci tăcerea-n ochi. S-o fac să plece
mă rup în două, cu jumătatea ta
o-mbrăţişez pe Jézabel cea rece
şi ningem împreună zăpezi de catifea.
Aud, uneori, cum se rostogolesc gânduri
de la mine la tine, niciodată-napoi,
cum se lovesc de geamuri anotimpuri
lăsându-ne albiţi ca doi strigoi
şi te privesc în ochi. Ca să-mi mai fii
torn un pocal cu vin, şi-n jumătatea ta
strecor o picătură din prima noastră zi
când vară mi-era lumea, căci tu erai în ea.
Sursa foto: pinterest.com
