Cuvinte adorm printre rânduri,
ascund amintiri între gânduri,
chipul meu se întunecă-n umbre,
pasul greu se aşază pe urme,
se aude tăcerea cum trece
peste timpul albastru şi rece,
te mai cer înapoi înc-o dată,
agonie cu suflet de fată…
Cuvinte cu falduri rotunde
înghesuie ani în secunde,
fruntea ta, între cute, adună
fuioare argintul din lună,
se aude vioara cum frânge
peste noi jurăminte nătânge,
te mai chem înapoi, dragă fată
pentru mine să cânți înc-o dată…
Cuvinte așez la fereastră,
lumină în noaptea albastră,
drumul tău abătut către stele
să-l întoarcă în brațele mele,
se aude la pian o nocturnă
un reflex al iubirii din urmă,
agonie cu suflet de fată,
pentru mine n-ai fost niciodată.
Sursa foto: flickrhivemind.com
