Credeam că eşti tu
în scânteile goale,
ce-mi cădeau pe pleoape, pe mâini,
pe sufletul îngenunchiat în iarba moale.
Credeam că te-am pierdut
în fumul uitării,
că ţi-au ars chinuit toate visele
şi zac pe caldarâm,
acolo unde mor trecătorii…
Ţi-am găsit dezamăgirea
printre efecte,
era agăţată de o pată mare de sânge
şi o ungea cu regrete,
am crezut că eşti tu,
o urmă din tine
strălucea, candelă albă în fum,
lumina cu iubire,
şi-am ştiut că acolo, atunci
voi rămâne şi eu,
lacrima unei mame de prunci,
rugă pentru acel Dumnezeu
ars în flăcări de voi, cei nătângi.
Sursa foto: agerpress.ro
