Mai lasă-mă sub lumea ta,
se-adună toamne peste mine,
fă-mi o cafea cu vise noi,
sa-mi pară vară lângă tine,
ridică-ţi genele prelungi
şi adumbreşte-mă de ploi,
iubito, nu e timp să plângi,
e vremea de murit în doi…
Hai pe sub norii cei cărunţi
să alergăm îmbrăţişaţi,
cu pletele căzând pe frunţi,
în şaua cailor turbaţi,
să prindem clipele din zbor
şi să le ameţim cu vin
şi incantaţii de amor
pe-altarul trupului divin…
Mai lasă-mă sub lumea ta,
se-adună toamne peste mine,
cheamă chitările să cânte
despre ceva ce nu mai vine,
ridică-ţi ochii cei prelungi
şi povesteşte-mi despre noi,
iubito, nu e timp să plângi,
e vremea de murit în doi…
Hai pe deasupra stelelor
să alergăm îmbrăţişaţi,
chiar dacă cioturile dor,
ca doi arhangheli alungaţi
din rai, de Dumnezeul sfânt,
să spargem cupele cu vin,
să ne iubim și pe pământ,
într-o-ncercare de divin…
Sursa foto: deviantart.com
