Nerostit de buzele tale,
cuvântul mi se clatină-n gând,
mă orbesc ideile goale,
scrijelite de mâini pe pământ.
Nerostită îmi eşti în cuvinte,
te aud cum dispari, te ascult
cum păşeşti pe ideea din minte,
tălmăcind înţelesul ocult.
Neiubit de braţele tale,
mă îndoi ca o salcie-n vânt,
frunza mea se prelinge agale,
sărutând urma ta pe pământ.
Neiubită de-ai fi de cuvinte,
de ideea ce-mi picură-n gând,
te-aş închide la mine în minte
şi m-aş naşte cu suflet de sfânt.
Neştiută de mine, de tine,
zace dragostea mea în mormânt,
a pierit încercând să aline
omenirea ce crede-n cuvânt.
*
N-am ştiut că mă nasc înc-odată,
rădăcina mi-e înfiptă adânc
în nisip, pe o plajă uitată
şi mă-ndoi ca o salcie-n vânt.
Sursa foto: tumblr.com
