N-am ştiut că e iarnă în mine,
paşii mei tot fugeau rând pe rând,
te răneam şi credeam că fac bine,
margini reci m-atrăgeau în pământ.
N-am ştiut că mi-e dat doar o vară
stele albe să număr în gând,
tremuram şi iubeam prima oară,
nu ştiam că-i de iarnă curând…
N-am crezut că mă nasc doar o dată,
paşii mei tot mai fug pe poteci,
şi te chem cu ocheade de fată,
şi te mint că-i mai bine să pleci.
N-am crezut că-i iubire aceea,
ce creştea trandafiri peste ploi,
scrijelind pe secunde ideea
că vom fi împreună, noi doi…
Şi nu ştiu nici acum dacă-i iarnă,
de mă ninge cu albu-i mărunt,
în cuvânt, adevăruri să cearnă,
ca minciuna să moară în gând.
Am crezut că e vară în mine,
paşii mei se întorc, rând pe rând,
să împartă clepsidra cu tine,
dar dispar într-un lapsus nătâng…
sursa foto: pinterest.com
