De ce să n-aştept iarna?
Oricum vine
să mă sărute sideral,
fără ruşine,
să mă atingă indecent
pe vena cavă,
să mă înzăpezească lent
în noaptea slavă.
De ce să n-aştept iarna
ca pe-o doamnă,
să o invit la dans,
uitări să cearnă,
să-ngheţe lumea mea
şi-aşa distrusă,
să-mpart cu ea un vals
în noaptea rusă?
De ce să nu îngheţ idei
când iarna minte,
şi-mi lasă florile de tei
fără cuvinte,
când ninge cu minuni din cer,
neaşteptate,
şi-mi cazi prin spaţiul paralel
din nou în braţe?
De ce să las să îmi mai fii
aceeaşi fată,
năluca verilor târzii
de altădată,
dacă de iarnă mi-e acum,
şi mi-este bine
că m-am înzăpezit pe drum,
fără de tine?
sursa foto: pinterest.com
