În duminica aceea, dintr-un mai nepământesc,
te-am citit ca o nebună, iar acum te recitesc
şi te sorb direct din palmă să te simt, să te degust,
căci mi-e inima prea calmă şi mi-e cerul prea îngust.
În duminica aceea cu aromă de vin dulce,
mi-am făcut nod la batistă şi te-am însemnat c-o cruce,
să îmi amintesc de tine şi de nopţile în doi,
când doar sufletul va ţine doliu negru pentru noi.
În duminica aceea, când se pregătea de ploaie
cerul tandru şi sihastru, cu miros de ciumăfaie,
te-am dorit ca niciodată şi te mai doresc şi-acum,
aşa cum doreşte-o fată doar iubire şi parfum.
Dar acum, în luna marte, se înseninează greu,
norii-s plini de sentimente fără nume şi nici eu
nu mai ştiu dacă în cartea ce-am citit ca o nebună
se însenina de ziuă sau de noapte fără lună.
sursa foto: edu.com
